Dictionar

Conspirator, -oare

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. conspirateur)

1. participant la o conspiraţie.


Complotist, -ă

Parte de vorbire: s.
Origine: (complot + -ist)

1. cel care participă la un complot; conjurat; conspirator.


Rozacrucian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rosicrucien)

1. s. m. f. membru al unei confrerii de iluminaţi care exista în Germania în sec. XVII; complotist, conspirator.

2. adj. referitor la rozacrucieni.