Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatoire)
1. cu caracter de constatare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. observation, lat. observatio)
1. procedeu al cunoașterii științifice în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau proces; examinare.
3. obiecție, critică; mustrare, reproș.
5. foaie de ~ = foaie pe care sunt notate zilnic tratamentul și evoluția bolii unui bolnav.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (vb. celui)
1. acțiunea de a celui; înșelare.
2. constatare de a fi fost înșelat.
3. decepție.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constatatif)
1. care constată; care are valoare de constatare; constativ, constatator.