Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constitutif)
1. care intră în componenţa unui lucru, care reprezintă un element esenţial în structura lui; constituent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. auto-antigène)
1. antigen constitutiv al celulelor care induce producerea de autoanticorpi.
2. antigen propriu organismului, care stimulează sistemul imunitar, și poate provoca boli autoimune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carpelle)
1. frunză modificată, element constitutiv al gineceului.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)
1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.
4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.
7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. colloïdal)
1. coloid.
2. stare ~ă = stare de diviziune a materiei în care particulele constitutive au dimensiuni între aceea a moleculelor lor şi aceea a suspensiilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Komponente, it. componente)
1. adj. (şi s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv.
2. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector.
3. s. n. fiecare dintre substanţele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic.