Rezultate secundare (Constrictiv):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constrictif, lat. constrictivus)
1. (consoană) care se pronunţă prin îngustarea canalului fonator şi prin frecarea aerului de pereţii acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continu, lat. continuus)
2. (fig.) curent ~ = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcţie ~uă = funcţie care prezintă continuitate (2).
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. fricatif)
1. (consoană) a cărei emisie se realizează prin închiderea parțială a canalului vocal, astfel încât expirația produce un zgomot de frecare sau respirație (f, v, s, z, ș, h); constrictiv.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. sifflant)
1. I. (despre respirație) șuierător; strident, zgomotos.
2. (despre sunete consonante) care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant.
3. (fonetică) consoană ~ă = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă.
4. II. (fonetică) consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spirant)
1. (fon.) consoană ~ă = consoană constrictivă articulată prin intermediul unei strângeri destul de ușoare a canalului fonator astfel încât aerul să circule fără zgomotul de frecare care caracterizează producerea fricativelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. spirantisation)
1. strâmtare a canalului bucal şi a axei sale mediane, în vederea producerii unei consoane fricative sau constrictive.