Dictionar

Rezultate secundare (Constrictiv):

Constrictiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. constrictif, lat. constrictivus)

1. (consoană) care se pronunţă prin îngustarea canalului fonator şi prin frecarea aerului de pereţii acestuia în tot timpul emisiunii; fricativ, spirant, continuu (2).


Continuu, -uă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. continu, lat. continuus)

1. neîntrerupt, neîncetat.

2. (fig.) curent ~ = curent electric care are un singur sens; (mat.) funcţie ~uă = funcţie care prezintă continuitate (2).

3. (lingv.) constrictiv.


Fricativ, -ă

Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. fricatif)

1. (consoană) a cărei emisie se realizează prin închiderea parțială a canalului vocal, astfel încât expirația produce un zgomot de frecare sau respirație (f, v, s, z, ș, h); constrictiv.


Siflant, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. sifflant)

1. I. (despre respirație) șuierător; strident, zgomotos.

2. (despre sunete consonante) care se articulează cu o ușoară șuierătură; sibilant.

3. (fonetică) consoană = consoană pronunțată cu o ușoară șuierătură; sibilantă.

4. II. (fonetică) consoană constrictivă dentală, formată prin atingerea vârfului limbii de cele două șiruri de dinți sau numai de dinții incisivi inferiori; consoană sibilantă.


Spirant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spirant)

1. (fon.) consoană = consoană constrictivă articulată prin intermediul unei strângeri destul de ușoare a canalului fonator astfel încât aerul circule fără zgomotul de frecare care caracterizează producerea fricativelor.


Spirantizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. spirantisation)

1. strâmtare a canalului bucal şi a axei sale mediane, în vederea producerii unei consoane fricative sau constrictive.