Rezultate principale (Construcție):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. construction, lat. constructio)
1. faptul de a construi; construire.
3. clădire, lucrare, edificiu.
4. (pl.) ramură a economiei naţionale care are ca obiect executarea clădirilor.
5. ~ii de maşini = ramură a industriei care produce maşini, unelte, instalaţii, utilaje.
6. grup (stabil) de cuvinte între care există anumite raporturi gramaticale.
7. mod de aranjare a cuvintelor în propoziţie şi a propoziţiilor în frază.
Rezultate secundare (Construcție):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. déconstruction, engl. deconstruction)
1. faptul de a descompune un sistem în elemente constitutive, pentru a-l analiza.
3. (literatură) analiză prin care un ansamblu este desfăcut pentru a fi studiat.
4. (figurat) actul de a desface ceva care a fost construit cu răbdare.
5. (antonime) construcție, edificare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. reconstruction)
1. faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire.
2. (lingv.) refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire, reconstruire.
3. (prin ext.) reconstituire a unei limbi.
4. (fig.) zugrăvirea prin cuvinte a imaginii unui lucru cunoscut, dar petrecut demult; evocare.
5. (var.) (înv.) reconstrucțiune.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adossé, lat. adossatus)
3. (despre o coloană, un pilastru) lângă un perete; (despre o construcţie) lipită de un edificiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerotank)
1. construcţie pentru epurarea biologică a apelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérotechnique)
1. adj. referitor la aerotehnică.
2. s. f. disciplină care se ocupă cu studiul construcţiei aeronavelor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrammatical)
1. care nu respectă principiile gramaticalităţii.
2. negramatical, neconform cu regulile construcției gramaticale.