Dictionar

Rezultate principale (Convenţie):

Convenţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convention, lat. conventio)

1. înţelegere, acord, pact între state, instituţii etc.

2. contact.

3. denumire dată unor tratate internaţionale.

4. (lit., arte) acceptare tacită a unor procedee, forme sau idei.

5. (pl.) deprindere stabilită prin tradiţie.

6. adunare legislativă a Franţei între 1792 şi 1794.

7. congres al unui partid, al unei grupări politice, reunit în vederea desemnării candidatului la preşedinţie, stabilirii platformei-program etc.


Rezultate secundare (Convenţie):

Abonament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abonnement)

1. convenţie prin care, în schimbul unei taxe, se obţin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicaţii; înscris prin care se certifică această convenţie.


Asigurare

Parte de vorbire: s.
Origine: (asigura)

1. acţiunea de a (se) asigura.

2. convenţie de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.


Asigurat, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (asigura)

1. (cel) care a încheiat o convenţie de asigurare.


Capitulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capitulation)

1. convenţie internaţională unilaterală, care asigură pentru cetăţenii unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat.


Cartă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charte, lat. charta)

1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.

2. convenţie, pact politic fundamental.

3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.


Clauză

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziţie specială sau accesorie inserată într-o convenţie, într-un tratat, contract etc.

2. ~a naţiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internaţional, un stat recunoaşte altui stat în relaţiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleaşi avantaje şi privilegii acordate şi altor state.