Dictionar

Rezultate secundare (Convers):

Convers 1, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convers, lat. conversus)

1. (despre judecăţi, raţionamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecăţii sau a altera adevărul ei.

2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre...


Convers 2, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convers, lat. conversus)

1. (despre călugări) folosit la treburile gospodăreşti (în mănăstire).


Conversa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. converser, lat. conversari)

1. a vorbi cu cineva, a susţine o conversaţie.


Conversatativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (conversaţie + -iv)

1. referitor la conversaţie; conversaţional.


Conversaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversation, lat. conversatio)

1. discuţie, convorbire.


Conversaţional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conversationnel)

1. care se referă la conversație; conversativ.

2. (inform.) care implică un schimb bidirecțional de mesaje, cum ar fi între un client și un server.

3. (inform.) mod ~ = mod de utilizare a calculatorului care permite utilizatorului intervină pe parcursul derulării calculelor în funcție de rezultatele intermediare; mod interactiv.


Abstract, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)

1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.

2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.

3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.

4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.

5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.


Adjectiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adjectiver)

1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.


Adverbializa

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adverbialiser)

1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.


Aparteu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.

2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.


Capitol

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitolo, lat. capitulum)

1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărţi, ale unei legi etc.

2. parte dintr-o acţiune, dintr-o desfăşurare.

3. subiect de conversaţie; problemă; chestiune.


Catehetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchétique)

1. metodă = formă a metodei conversaţiei, constând din întrebări pentru ca elevii reproducă cunoştinţele însuşite înainte.