Rezultate secundare (Convers):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convers, lat. conversus)
1. (despre judecăţi, raţionamente) al cărui subiect poate fi transformat în atribut, sau invers, fără a schimba sensul judecăţii sau a altera adevărul ei.
2. (bot.; despre organe) îndreptat, întors spre...
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convers, lat. conversus)
1. (despre călugări) folosit la treburile gospodăreşti (în mănăstire).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. converser, lat. conversari)
1. a vorbi cu cineva, a susţine o conversaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (conversaţie + -iv)
1. referitor la conversaţie; conversaţional.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversation, lat. conversatio)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conversationnel)
1. care se referă la conversație; conversativ.
2. (inform.) care implică un schimb bidirecțional de mesaje, cum ar fi între un client și un server.
3. (inform.) mod ~ = mod de utilizare a calculatorului care permite utilizatorului să intervină pe parcursul derulării calculelor în funcție de rezultatele intermediare; mod interactiv.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (germ. abstrakt, lat. abstractus)
1. adj. gândit în mod separat de ansamblul concret, real.
2. în ~ = pe bază de deducţii logice; exprimat (prea) general, teoretic; (despre un proces de gândire) greu de înţeles; (mat.) număr ~ = număr căruia nu i se alătură obiectul numărat; artă ~ă = curent apărut în artele plastice europene la începutul sec. XX, care se caracterizează prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi încifrarea imaginii; abstracţionism.
3. s. n. parte de vorbire provenită prin derivare cu sufixe sau prin conversiuni de la o altă parte de vorbire, având un sens abstract.
4. ~ verbal = substantiv care provine de la un verb, denumind acţiunea acestuia.
5. categorie filozofică desemnând cunoaşterea proprietăţilor esenţiale şi generale.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. adjectiver)
1. tr., refl. a (se) transforma, prin conversiune, în adjectiv; a (se) adjectiviza.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. adverbialiser)
1. (despre un substantiv, adjectiv, participiu) a (se) transforma, prin conversiune, în adverb.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aparté)
1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitolo, lat. capitulum)
1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărţi, ale unei legi etc.
2. parte dintr-o acţiune, dintr-o desfăşurare.
3. subiect de conversaţie; problemă; chestiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catéchétique)
1. metodă ~ă = formă a metodei conversaţiei, constând din întrebări pentru ca elevii să reproducă cunoştinţele însuşite înainte.