Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. convertir, lat. convertere)
1. tr., refl. a-şi schimba, a face pe cineva să-şi schimbe o anumită părere sau convingere (religioasă).
2. tr. a schimba un lucru în altul, a preface, a transforma.
3. a preschimba însemnele băneşti ale unei ţări în aur sau în valută străină, potrivit cursului de schimb.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convertible, lat. convertibilis)
1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convertibilité)
1. însuşirea a ceea ce este convertibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (convertibil + -iza)
1. (despre însemne băneşti) a face convertibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convertine)
1. pseudoglobulină care intervine în mecanismul coagulării sângelui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convertinémie)
1. prezenţa convertinei în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. convertissage)
1. îndepărtare a unor impurităţi dintr-o masă metalică topită cu un gaz oxidant şi fără folosire de combustibil.
2. transformare a curentului alternativ în curent continuu, sau invers, cu ajutorul unui convertizor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assignat)
1. hârtie-monedă convertibilă în aur, garantată în ipotecă asupra domeniilor statului.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. catholiciser)
1. tr., refl. a (se) converti la catolicism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. commutatrice)
1. convertizor (3) care transformă curentul continuu în curent alternativ şi invers.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. consolidation)
1. acțiunea de a (se) consolida; acțiunea de a face mai ferm, mai solid, mai stabil; rezultat al acestei acțiuni; consolidare.
2. operație prin care se mărește capacitatea de rezistență a unei clădiri, a unui edificiu, a unui zid etc.
3. comprimarea și întărirea terenului printr-un fenomen natural sau prin compactare; fixarea solurilor prin vegetație, drenaj etc.
4. termen folosit în expertiza medicală pentru a desemna că starea unui pacient sau a unei persoane vătămate este stabilizată, nu va mai varia în timp, și devine astfel posibilă evaluarea invalidității care rezultă din acest stadiu.
5. (finanțe) convertire a datoriei rambursabile a unui stat în datorie perpetuă, din care se poate reclama numai dobânda.
6. (științe juridice) reunire a unei proprietăți și a uzufructului.
7. (economie) fuziunea mai multor companii.
8. (med.) desemnează procesul prin care organismul repară oasele rupte.
10. (antonime) deconsolidare, slăbire, șubrezire.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convertible, lat. convertibilis)
1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. convertibilité)
1. însuşirea a ceea ce este convertibil.