Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cénose)
1. convieţuire a unor plante sau animale în acelaşi biotop.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. commensalisme)
1. (biol.) formă de convieţuire cvasipermanentă între două organisme care folosesc ca hrană aceleaşi materii nutritive.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. concubinage)
1. starea unui cuplu necăsătorit care trăiește în comun sub același acoperiș; uniune consensuală.
2. (înv.) convieţuire nelegitimă între două persoane de sex opus; (impropriu) concubinat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consensuel)
1. bazat pe consens, care a fost acceptat de marea majoritate; care se face cu asentimentul tuturor părţilor.
2. (drept) care se formează prin acordul părților.
3. (jur.) contract ~ = contract care se încheie prin simplul acord al părţilor.
4. uniune ~ă = conviețuire a unui cuplu fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; concubinaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phorésie)
1. (biol.) formă de convieţuire sporadică în care un organism dintr-o specie utilizează un organism din altă specie ca mijloc de transport.