Dictionar

conviv, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. convive, lat. conviva)

1. cel care participă la o masă cu alții; oaspete care participă la o masă; comesean.
 

convivial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convivial)

1. care ține de conviv, referitor la conviv.
2. prietenesc, jovial.
 

convivialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. convivialité, engl. conviviality)

1. calitatea a ceea ce este convivial; atmosfera meselor luate împreună.
2. gust, opțiune pentru mese care reunesc mai mulți convivi; (prin ext.) ansamblu de relații de toleranță între persoane sau grupuri aparținând aceleiași societăți.
 

comesean, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (co- + mesean)

1. cel care mănâncă la aceeași masă împreună cu alții; conviv.
 

convivial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convivial)

1. care ține de conviv, referitor la conviv.
2. prietenesc, jovial.
 

convivialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. convivialité, engl. conviviality)

1. calitatea a ceea ce este convivial; atmosfera meselor luate împreună.
2. gust, opțiune pentru mese care reunesc mai mulți convivi; (prin ext.) ansamblu de relații de toleranță între persoane sau grupuri aparținând aceleiași societăți.