Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr copiste)
1. (în trecut) cel care copia acte, opere manuscrise etc.; autor fără originalitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Konzipist)
1. (depr.) cel care face lucrări de birou; copist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysographe)
1. copist care scrie manuscrise cu litere de aur.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. scribe, lat. scriba)
1. copist şi alcătuitor de acte la diferite popoare; cel care este priceput în arta scrisului.
2. (la vechii evrei) cărturar, jurist, învăţat care tălmăcea poporului normele de drept.
3. (depr.) scriitor, gazetar lipsit de valoare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după it. scriitoria)
1. atelier de copiști în Evul Mediu; cameră, mai ales într-o mănăstire, amenajată pentru scrierea sau copierea manuscriselor; scriptoriu.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (fr. tachygraphe, germ. Tachygraph)
1. I. (înv.) persoană care scrie repede; stenograf, (înv.) tah.
2. (istoria romană) copist care folosea scrierea cursivă sau prin abreviere.
3. II. dispozitiv de înregistrare a vitezei, utilizat în special pe vehiculele rutiere.
4. aparat folosit în topografie pentru întocmirea planurilor și a hărților.