Rezultate principale (Corela):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. correler)
1. tr., refl. a (se) pune în corelaţie.
Rezultate secundare (Corela):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corrélation, lat. correlatio)
1. relaţie reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependenţă.
2. relaţie de reciprocitate între cuvinte sau unităţi sintactice, în cadrul propoziţiei sau frazei.
3. raport de excludere între termeni care contractează aceeaşi relaţie în mod alternativ.
4. (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, şi reciproc, deci unei drepte, o dreaptă.
5. coeficient de ~ = mărime măsurând relaţia de similitudine între doi factori.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. correlational)
1. (mat.; despre analize) făcut pe bază de corelaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. corrélatif, lat. correlativus)
1. care se află în corelaţie.
2. element ~ (şi s. n.) = cuvânt (adverb, conjuncţie etc.) care intră în corelaţie cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noţiuni ~e = noţiuni care conţin note arătând existenţa unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. correlatività)
1. faptul de a fi în corelaţie; caracter corelativ.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Korrelator)
1. ceea ce corelează sau provoacă corelație.
2. cuvânt (adverb, conjuncţie etc.) care intră în corelaţie cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; element corelativ.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (re- + corela)
1. a corela din nou; a stabili din nou o corelație, o interdependență între două fapte, situații etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
1. adj. referitor la agrotehnică.
2. s. f. ştiinţă care studiază modul în care omul poate interveni în corelaţia dintre factorii de vegetaţie, sol şi plantele cultivate; agrologie.
3. procedeele tehnice de cultivare a unei plante.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anantapodotone)
1. anacolut în care din două elemente corelative ale unei expresii alternative lipseşte unul sau este înlocuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropologie)
1. ştiinţă care studiază originea şi evoluţia omului, în strânsă corelaţie cu condiţiile naturale; antropobiologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biotechnologie)
1. studiu al corelaţiilor dintre parametrii civilizaţiei tehnologice şi adaptabilitatea fiinţei umane.
2. utilizarea în tehnică a microorganismelor, a culturilor de celule vegetale şi animale pentru producerea de substanţe utile în agricultură şi în industria alimentară, farmaceutică etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biotypologie, engl. biotypology)
1. ramură a biologiei care studiază biotipurile.
2. disciplină care studiază individul uman după criteriul structurii corpului şi existenţa unor corelaţii între caracteristicile morfologice şi psihologice, de natură temperamentală şi caracterială.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chirologie)
1. arta de a se exprima cu ajutorul mişcărilor degetelor mâinii.
2. studiu ştiinţific al corelaţiilor dintre mână şi caracter.