Rezultate principale (Corupe):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. corrumpere)
1. tr., refl. a (se) abate de la moralitate, corectitudine sau datorie.
2. a face să-şi piardă, a-şi pierde integritatea, puritatea etc.; a (se) strica, a (se) denatura.
Rezultate secundare (Corupe):
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)
1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. corrupteur)
1. (cel) care corupe moravurile, gusturile etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. délétère)
1. nociv, vătămător; (fig.) care corupe.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dépraver, lat. depravare)
1. refl. a deveni depravat; a se corupe.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. impestare, fr. empester)
1. a molipsi de ciumă, de o boală contagioasă.
2. a răspândi un miros urât; a împuți, a infesta cu un miros fetid.
3. (fig.) a perverti, a corupe mințile și inimile cu doctrine rele.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. infecter)
2. tr. a contamina (o regiune, aerul etc.) cu substanţe toxice, radioactive ori cu microbi patogeni.
3. (fig.) a corupe, a strica din punct de vedere moral.