Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr., engl. cotidal)
1. linie ~ă (şi s. f.) = curbă care uneşte punctele de pe suprafaţa mărilor şi oceanelor în care mareele se produc simultan.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. quotidien, lat. quotidianus)
1. adj. de fiecare zi, zilnic.
3. s. n. publicaţie cu apariţie zilnică; ziar.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quotidienneté)
1. caracterul a ceea ce este cotidian; manifestare zilnică a unui fenomen; cotidianitate.
2. condiţia fiinţei umane care este supusă ritmului inevitabil al vieţii cotidiene; cotidianitate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quotidianité)
1. caracterul a ceea ce este cotidian; manifestare zilnică a unui fenomen; cotidianeitate.
2. condiţia fiinţei umane care este supusă ritmului inevitabil al vieţii cotidiene; cotidianeitate.
Parte de vorbire: s.n. (înv.)
Origine: (germ. Quotient, lat. quotiens)
1. (matematică) numărul de aflat în operația împărțirii; cât.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cot + -ier)
1. obiect pe care se poate sprijini cotul sau brațul; rezemătoare pentru cot.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)
1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.
2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.
3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.
4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.
5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.
6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.
7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.
8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.
9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.
10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acanthacées)
1. familie de plante dicotiledonate, gamopetale: acanta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acéracées)
1. familie de plante lemnoase dicotiledonate: arţarul.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétabule, lat. acetabulum)
1. (anat.) cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului; cotil.
2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acotylédone, cf. gr. a „fără” + kotyle „cavitate”)
1. (bot.) care are embrionul lipsit de cotiledoane; acotiledonat.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acotylédoné/s/)
1. adj. (despre plante) cu embrionul fără cotiledoane; acotiledon, necotiledonat.
2. s.f. pl. clasă de plante cu embrionul neformat înainte de germinare.