Dictionar

adamism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creștinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.
2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferința pentru elementul biologic primitiv.
 

anastază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Anastasis, gr. anastasis)

1. (creștinism) învierea, în special resurecția lui Isus Hristos.
 

anticreștin, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (după fr. antichrétien)

1. (om) împotriva creștinismului.
 

apologetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apologétique)

1. adj. care conține o apologie.
2. s. f. ramură a teologiei care are ca scop apărarea creștinismului.
3. sistem preconceput, teorie etc. prin care se elogiază neîntemeiat o persoană, o idee, un sistem etc.
 

arianism 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arianisme)

1. doctrină eretică de la începutul creștinismului, susținută de episcopul Arius (din Alexandria).
 

bazilică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărțit prin șiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.
2. biserică din primele secole ale creștinismului, după planul bazilicilor romane.
3. biserică catolică de mari proporții.