Dictionar

creație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. création, lat. creatio)

1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată.
2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film.
3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers.
 

procreație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. procréation)

1. procreare.
 

pseudocreație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pseudo- + creaţie)

1. creație falsă, fără valoare.
 

recreație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. récréation, lat. recreatio)

1. faptul de a (se) recrea1; odihnă după un efort susținut; destindere.
2. pauză între două ore de curs în școli, facultăți etc.
 

aleatorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aléatorisme)

1. caracter aleatoriu; hazard.
2. procedeu de creație care urmărește, prin caracterul întâmplător, stimularea interesului și a imaginației spectatorului.
3. (muz.) curent în cadrul căruia aceeași compoziție se poate prezenta sub aspecte variate, datorate libertății improvizatorice a interpretului.
 

antiliteratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antilittérature)

1. creație literară în care nu se ține seama de procesele artistice tradiționale.
 

capodoperă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capodopera)

1. operă desăvârșită, culme a creației; (p. ext.) lucrare perfectă în orice domeniu.
 

cinecenaclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cine- + cenaclu)

1. atelier de creație al cineaștilor amatori.
 

creatologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (creaţie + -logie)

1. disciplină care studiază tehnicile, procesele și formele creației.
 

debut

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. début)

1. primii pași într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.).
2. (p. ext.) început; operă, creație constituind acest început.