Dictionar

Rezultate secundare (Cretin):

Cretin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétin)

1. (suferind) de cretinism.

2. stupid, imbecil, idiot.


Cretinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crétinisme)

1. boală gravă cauzată de tulburări funcţionale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescenţă, insuficienţă mintală etc.


Cretiniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crétiniser)

1. tr., refl. a face, a deveni cretin.


Cretinoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétinoïde)

1. care seamănă ca un cretin, aproape cretin.


Cretin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétin)

1. (suferind) de cretinism.

2. stupid, imbecil, idiot.


Cretiniza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crétiniser)

1. tr., refl. a face, a deveni cretin.


Cretinoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétinoïde)

1. care seamănă ca un cretin, aproape cretin.


Idiot, -oată

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idiot, lat. idiota)

1. (om) lipsit complet de inteligenţă; cretin.


Moron, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. moron)

1. debil mintal; imbecil, cretin.


Imbecilizat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (imbeciliza)

1. care a fost adus sau care a ajuns în stare de imbecilitate; cretinizat, idioțit, tâmpit.