Rezultate secundare (Cretin):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétin)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crétinisme)
1. boală gravă cauzată de tulburări funcţionale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescenţă, insuficienţă mintală etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crétiniser)
1. tr., refl. a face, a deveni cretin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétinoïde)
1. care seamănă ca un cretin, aproape cretin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétin)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. crétiniser)
1. tr., refl. a face, a deveni cretin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crétinoïde)
1. care seamănă ca un cretin, aproape cretin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idiot, lat. idiota)
1. (om) lipsit complet de inteligenţă; cretin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. moron)
1. debil mintal; imbecil, cretin.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (imbeciliza)
1. care a fost adus sau care a ajuns în stare de imbecilitate; cretinizat, idioțit, tâmpit.