Dictionar

cretinism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crétinisme)

1. boală gravă cauzată de tulburări funcționale ale glandei tiroide, care se manifestă prin anomalii fizice, degenerescență, insuficiență mintală etc.
 

cretin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. crétin)

1. (suferind) de cretinism.
2. stupid, imbecil, idiot.