Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. crispation)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispare.
2. contractare în mod involuntar a mușchilor, a nervilor, a feței etc.
3. strângere care scade suprafața unui obiect prin încrețirea acestuia.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
6. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (crispa)
1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.