Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. croi)
2. îndeletnicirea de a croi.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (croi + -tor)
1. meseriaș sau muncitor care croiește și coase haine.
2. (entom.) gândac mare, cu coarne lungi în forma unor foarfece, care trăiește mai ales pe stejari (Cerambyx heros); (reg.) gornic.
3. mușchi fixat între osul iliac și fața internă a tibiei (prin a cărui contracție se produce încrucișarea picioarelor).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (croitor + -easă)
1. femeie care se îndeletnicește cu croitul și cusutul hainelor, al rochiilor etc; cusătoreasă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (croitor + -esc)
1. specific croitorilor sau croitoriei.
2. care aparține croitorilor sau croitoriei.
3. care provine de la croitori sau croitorie.
4. care se referă la croitori sau la croitorie.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (v. croitor)
1. a se îndeletnici cu croitul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (croitor + -ie)
1. meșteșugul croitului de haine; croitorit.
2. atelierul croitorului, unde se lucrează haine.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (v. croitori)
1. meșteșugul croitului de haine; croitorie, croit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. biais)
1. (croitorie) fâşie de material textil tăiată oblic.
2. linie, sens, direcție oblică; oblicitate.
3. (expr.) în ~ = oblic; (fig.) într-un mod indirect, pieziș, pe ocolite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céntimètre)
1. s. m. măsură subdivizionară de lungime, a suta parte dintr-un metru.
2. s. n. panglică lungă de 1 cm (şi jumătate) cu diviziuni zecimale, pentru măsurat în croitorie, în magazine de textile etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. kimono)
1. halat cu mâneci foarte lungi.
2. croială de îmbrăcăminte femeiască în care mâneca este dintr-o singură bucată cu talia.
3. haină femeiască (de casă) croită astfel.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. client, lat. cliens)
1. plebeu roman care recunoştea patronajul unui patrician.
2. cumpărător al anumitor produse, consumator al unui local public.
3. cel care apelează la serviciile unui avocat, medic, croitor.
4. (loc. nom.) ~ final = client care obține un bun sau un serviciu în schimbul unor bani și al cărui scop nu este revânzarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coupe)
1. (croitorie) tăietură, croială.
2. (la jocul de cărţi) tăierea, separarea cărţilor în două părţi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. couturière)
1. femeie care execută lucrări de croitorie, care face haine; croitoreasă.