OK
X
crucișător
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. croiseur)
1.
navă
militară
cuirasată,
rapidă,
armată
cu
tunuri
de
calibru
mijlociu,
pentru
misiuni
de
luptă,
de
escortă,
de
recunoaștere
etc.
absorbție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. absorption, lat. absorptio)
1.
încorporare
a
unei
substanțe
oarecare
de
către
un
corp
lichid
sau
solid,
de
către
celule,
țesuturi
sau
organe.
2.
mișcare
a
intensității
unei
radiații
care
trece
printr-un
corp,
din
cauza
pierderii
de
energie.
3.
încrucișare
a
unei
rase
perfecționate
cu
una
neameliorată.
4.
(ec.)
fuziune
de
întreprinderi
sau
de
societăți
în
beneficiul
uneia
dintre
ele.
5.
(jur.)
drept
al
unei
instanțe
superioare
de
a
lua
din
competența
instanțelor
inferioare
o
cauză
în
curs
de
judecare.
6.
absorbire.
7.
extragere,
aspirare.
adelfogamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. adelphogamie)
1.
(biol.)
unire
a
două
organe
sau
celule
generate
de
același
individ.
2.
(biol.)
copulare
a
celulelor
fiice.
3.
(biol.)
metodă
de
ameliorare
și
formare
a
unor
rase
noi
de
animale.
4.
(bot.)
polenizare
încrucișată
între
indivizii
deosebiți
ai
unor
specii
apropiate.
alocarp, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allocarpe)
1.
(despre
fructe)
care
prezintă
alocarpie.
2.
(și
s.n.)
(fruct)
rezultat
prin
polenizare
încrucișată.
alocarpie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allocarpie)
1.
formare
a
fructului
prin
polenizare
încrucișată.
alogamie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. allogamie)
1.
(biol.)
încrucișare
între
indivizi
genetic
deosebiți.
2.
(bot.)
polenizare
încrucișată
cu
polen
de
la
alte
plante
aparținând
aceleiași
specii;
xenogamie.
3.
(antonim)
autogamie.
alopoliploid, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. allopolyploïde)
1.
care
prezintă
alopoliploidie.
2.
(biol.)
organism
~
=
califică
un
organism
al
cărui
nucleu,
din
fiecare
celulă
somatică,
conține
un
număr
de
cromozomi
mai
mare
de
2n,
care
rezultă
din
încrucișarea
între
indivizi
din
specii
înrudite.