oțărî
Parte de vorbire: vb. (pop.)
Etimologie: (bg. оцеря)
Etimologie: (bg. оцеря)
1. refl. a se mânia, a se înfuria, a se burzului; a se răsti la cineva.
2. a face grimase, a se încrunta, a se strâmba (din cauza unei băuturi sau mâncări acre sau neplăcute).
3. tr. a mâhni, a supăra.
4. (var.) (înv.) a (se) oțeri, a (se) oțări, a (se) oțerî, a (se) oțăra.