Rezultate secundare (Crustaceu):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT crustaceus; crustiformis
3. EN crustaceous
4. DE krustenartig; krustenförmig; krustenbildend
6. HU kéregszerű
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. crustacé, crustacés)
1. I. care formează, prezintă o crustă.
2. în formă de crustă greu de separat de substrat.
3. (despre animale) care este înconjurat de o crustă; acoperit de o carapace tare.
4. (zool.) care ține de crustacee, privitor la crustacee.
5. (bot.) (despre licheni) care are un aparat vegetativ care aderă puternic de suportul pe care îl acoperă ca o crustă.
6. (med.) (despre o boală de piele) care este însoțită de cruste.
7. II. (la plural) clasă de artropode acvatice, cu respiraţie branhială şi corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
8. aceste animale acvatice și comestibile (crabi, creveți, raci, homari, langustine).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balane, lat. balanus)
1. mic crustaceu fixat pe rocile litorale sau pe cochilii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. branchipus)
1. crustaceu inferior din ordinul branhiopodelor, cu corpul gol, transparent, cu picioarele lăţite şi ochii pedunculaţi, care trăieşte prin bălţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crabe)
1. crustaceu decapod marin cu abdomenul scurt şi îndoit sub cefalotorace.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crevette)
1. mic crustaceu marin, comestibil, bun înotător.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. daphnie, lat. daphnia)
1. mic crustaceu de apă dulce, în zooplancton; purice-de-apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gammare, lat. gammarus)
1. mic crustaceu din apele dulci stătătoare sau din pâraie; crevetă de apă dulce.