amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

bibazic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bibasique)

1. (despre acizi) care conține doi atomi de hidrogen înlocuibili cu atomi de metal; dibazic.
2. acid ~ = acid care conține într-o moleculă doi atomi de hidrogen, care pot fi înlocuiți printr-un metal.

castor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. castor)

1. s. m. mamifer rozător semiacvatic care își face cuiburi pe marginea râurilor; biber.
2. s. n. blana prelucrată a acestui animal.
3. postav din păr de castor (I).

cavicol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavicole)

1. (despre paraziți) care trăiește în cavitățile naturale ale altor animale, în special în urechi sau nări.
2. care trăiește în cavități făcute sau ocupate de alte animale: vizuini, săpături etc.
3. se spune despre păsările care își așează cuiburile în cavități din pământ sau din copaci.

guilemotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guillemot)

1. pasăre palmipedă asemănătoare pinguinului, cu ciocul drept și lung, care își face cuibul pe coastele arctice.

lestobioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lestobiose)

1. formă de comensualism în care o specie se adăpostește în cuibul altei specii.