Rezultate secundare (Culcat):
Parte de vorbire: s.n. (înv., reg.)
Origine: (culca + -[ă]tor)
1. loc de pe cuptor unde dormeau copiii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abattis)
1. (mil.) obstacol artificial format din copaci tăiați; baraj realizat din copaci culcaţi cu vârful spre inamic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accolade)
1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrăţişare şi o lovire uşoară cu latul spadei.
3. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuaţii, portative muzicale etc.
4. formă de boltă ca o paranteză culcată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clinophilie)
1. tendinţă de a sta în permanenţă culcat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinomanie)
1. preferinţă obsesivă, pentru poziţia culcat, pentru pat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clinostatisme)
1. ansamblu de modificări fiziologice şi psihologice rezultate din poziţia culcat a corpului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. craniographe)
1. (med.) aparat folosit în craniografie.
2. (med.) aparat conceput pentru a efectua cu ușurință toate incidențele radiografice ale craniului și ale șarnierei cervico-occipitale, fără a mișca capul pacientului, indiferent dacă este așezat sau culcat.