Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culmination)
1. trecere a unui astru la meridianul unui loc.
2. punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească.
3. punct culminant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. culminer, lat. culminare)
1. (despre aştri) a atinge punctul de culminaţie.
2. (fig.) a atinge cel mai înalt stadiu; a ajunge la apogeu.