Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culpabilité)
1. situaţie a cuiva care se află în culpă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compulsion)
1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acţiona sub efectul unei forţe interne obsesionale, ameninţat de angoasă, de culpabilitate; compulsie.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déculpabiliser)
1. a înlătura orice sentiment de culpabilitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. verdict)
1. răspuns dat de juriu în legătură cu culpabilitatea unui inculpat.
2. judecată care are loc în urma unui concurs.
3. hotărâre, judecată (definitivă).