Dictionar

cultiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cultiver, lat. cultivare)

1. tr. a lucra pământul pentru a-l face să rodească.
2. a semăna și a îngriji plante.
3. (fig.) a se ocupa intens de ceva; a citi cu pasiune un scriitor, o operă; a întreține relații bune cu cineva.
4. refl., tr. a-(și) îmbogăți spiritul, a (se) instrui, a învăța.
 

cultivabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cultivable)

1. (despre plante, pământ) care poate fi cultivat.
 

cultivar; varietate cultivată

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultivar; cultivarietas
2. FR cultivar; cultovarieté; sorte
3. EN cultivar; cultovariety; stripe; sort; kind
4. DE Cultivar; Kultivar; Kulturpflanzen-Sorte
5. RU культивaр; сорт
6. HU kultivár, kultúrfajta
 

cultivat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cultivé)

1. (despre plante) care se cultivă.
2. educat, instruit, cult.
 

cultivat; plantat; sădit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultus; sativus; cicur
2. FR cultivé; planté; semé
3. EN cultivated; planted; sown
4. DE kultiviert; angebaut; gesät; gepflanzt
5. RU культивируемый; сеянный; посевной; обрaботaнный; возделaнный; рaзводимый
6. HU kultivált; tenyésztett; ültetett; megművelt
 

cultivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cultivazione)

1. întreținere a solului cu ajutorul cultivatorului (II).
 

cultivator (de ciuperci)

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT cultivator
2. FR champignonniste
3. EN grower of mushrooms
4. DE PilzzüchterIn
5. RU rрибовод
6. HU gombatermesztő
 

academism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. académisme)

1. imitație servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renașterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențional.
3. fel de a se comporta academic.
 

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).
 

acvicultură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aquiculture)

1. creșterea animalelor sau cultivarea plantelor într-un mediu acvatic; acvacultură.
2. amenajarea apelor pentru creșterea animalelor acvatice; creșterea comercială a speciilor acvatice.
3. cultura plantelor acvatice.
4. cultură practicată în sol steril, udat cu apă care conține toate elementele necesare vieții plantelor; cultură fără sol.
 

agricultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agriculture, lat. agricultura)

1. ramură a producției materiale incluzând operațiile și metodele de cultivare a pământului și creșterea vitelor.
 

AGRIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. agrio-, cf. gr. agrios „sălbatic, fioros, rustic”)

1. „sălbatic, rustic, necultivat”.
 

agrocenoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrocénose)

1. zonă cultivată cu plante agricole; agrobiocenoză.