OK
X
cultivabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. cultivable)
1.
(despre
plante,
pământ)
care
poate
fi
cultivat.
iriga
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. irriguer, lat. irrigare)
1.
a
uda
(un
teren
cultivabil)
printr-un
sistem
special
de
canale.
2.
(despre
sânge)
a
alimenta,
a
aproviziona
un
organ.
ogor
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (din bg., sb. ugar)
1.
bucată
de
pământ
cultivată
sau
cultivabilă;
țarină.
2.
câmp
semănat
cu
același
fel
de
plante
(de
obicei
cereale);
lan.
3.
teren
agricol,
proprietate
agricolă.
4.
teren
arabil
folosit
ca
pășune
timp
de
un
an,
pentru
a
fi
mai
fertil
în
anii
următori;
pârloagă.
5.
~
negru
=
teren
arat,
grăpat
etc.,
dar
fără
a
fi
semănat
timp
de
un
an
pentru
a
se
reface.
6.
arătură
care
se
face
cu
mult
înainte
de
lucrările
de
însămânțare.
laborabil, -ă
Parte de vorbire:
adj. (înv.)
Etimologie: (fr. labourable)
1.
care
se
poate
lucra.
2.
care
poate
fi
arat,
este
potrivit
pentru
arat,
pentru
cultivare;
cultivabil.
incultivabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. incultivable)
1.
care
nu
poate
fi
cultivat;
necultivabil.
2.
(anton.)
cultivabil.
glie (2)
Parte de vorbire:
s.f. (popular)
Etimologie: (necunoscută)
1.
bucată
de
pământ
cultivată
sau
cultivabilă;
țarină,
ogor.
2.
(fig.)
pământ
strămoșesc,
țară,
patrie.
3.
brazdă
de
pământ
(cu
iarbă
cu
tot,
câtă
se
poate
desprinde
o
dată
cu
hârlețul).