Dictionar

Rezultate secundare (Cum):

Cecum

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. caecum)

1. (anat.) prima parte a intestinului gros, cuprinsă între intestinul subțire și colon; caecum, cec.


Cum grano salis

Parte de vorbire: loc. adv
Origine: (lat. cum grano salis)

1. (mod de a sugera cele spuse trebuie luate oarecum în glumă) cu un grăunte de sare, cu umor.


Cumacee

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cumaceae)

1. pl. crustacee cu corpul tare, puternic cristalizat, având carapacea mult umflată, cu coada subţire şi segmentele bine individualizate.


Cumaric

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarique)

1. acid ~ = acid-fenol obţinut prin hidratarea cumarinei.


Cumarină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coumarine)

1. substanţă odorantă extrasă din sămânţa unui arbore exotic, sau sintetizată, pentru esenţe, parfumuri şi aromatizarea tutunurilor.


Cumen

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cumène)

1. amestec de hidrocarburi benzenice în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ şi în anumite fracţiuni din petrol.


Abatere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abate)

1. acțiunea de a (se) abate și rezultatul ei.

2. îndepărtare, deviație de la direcția inițială sau normală.

3. (fig.) îndepărtare de la o normă, de la o linie de conduită, de gândire etc.

4. (jur.) încălcare a unei dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar.

5. (tehn.) diferența dintre valoarea efectivă sau valoarea-limită admisă a unei mărimi și valoarea ei nominală.

6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea reală și cea proiectată a unei piese.

7. (mar.) operația de întoarcere intenționată a prorei unei nave într-o anumită direcție.

8. (econ.) ~ fiscală = parte procentuală din venit, care este scutită de impozit.

9. (econ.) ~ monetară = factor de natură inflaționistă care se caracterizează prin creșterea mai rapidă a masei monetare în raport cu masa bunurilor și serviciilor, manifestată prin majorări ale prețurilor și scăderea puterii de cumpărare a unei monezi.

10. (compus) ~-standard = indicator de măsurare a dispersiei valorilor unei variabile aleatorii.

11. (gram.) excepție.

12. (înv.; loc. subst.) ~ de la vorbă = digresiune.

13. (loc. subst.) ~ de la regulă = excepție.

14. culcare pe pământ; doborâre.

15. (fig.) deprimare.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Abstinent, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstinent, lat. abstinens)

1. (cel) care practică abstinenţa.

2. (cel) care se abţine înfrângându-şi o plăcere.

3. cumpătat, lipsit de lăcomie.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.