Parte de vorbire: s.f.
Origine: (descumpăni)
1. faptul de a (se) descumpăni, de a-și pierde echilibrul moral sau mintal; dezorientare, dezechilibrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezorienta)
1. acţiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare.
2. pierdere a capacităţii individului de a-şi reprezenta situaţia în timp şi spaţiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalţi.
Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (drămălui)
1. acțiunea de a drămălui și rezultatul ei; cântărire cu precizie, cumpănire; drămuire.