Dictionar

Rezultate secundare (Cunoscută):

Apocrif, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apocryphe, lat. apocryphus)

1. adj. (despre documente, scrieri) atribuit în mod fals unui alt autor; neautentic.

2. s. n. scriere religioasă nerecunoscută de canoane.


Bipătrat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. bicarré)

1. (despre ecuaţii algebrice) care conţine necunoscuta în doi termeni, dintre care unul are un exponent de două ori mai mare decât al celuilalt.


Criptogenetic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cryptogénétique)

1. criptogen (1).

2. (despre o maladie) a cărei natură sau cauză este necunoscută; idiopatic.


Descifra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. déchiffrer)

1. a reda în limbaj clar un text neciteţ sau scris într-o limbă necunoscută; a găsi semnificaţia a ceea ce este scris în cifre, într-un alfabet secret.

2. a interpreta o bucată muzicală după partitură la prima vedere.

3. (fig.) a înţelege, a pătrunde, a ghici (ceva obscur, ascuns).


Diferenţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. différentiel)

1. adj. care diferenţiază.

2. care comportă, lucrează cu diferenţe.

3. (mat.) referitor la diferenţe care tind către zero.

4. ecuaţie (şi s. f.) = ecuaţie care conţine o variabilă, funcţia recunoscută şi derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor şi al diferenţialelor; geometrie = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferenţial.

5. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcţii şi creşterea variabilei ei independente.

6. s. n. angrenaj constituit din două roţi dinţate planetare aşezate pe acelaşi ax şi din două roţi satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roţi turaţii diferite la viraje, iar la maşini de lucru pentru a varia în mod deosebit turaţia.


Epilog

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)

1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.

2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând câștige bunăvoința publicului.

3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.

4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.