cupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coupler)

1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc.
2. refl. (despre oameni) a forma un cuplu.

cuplă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couple)

1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată.
2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele.

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.

cuplaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. couplage)

1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.
2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj.
3. program sportiv din două meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren.

decupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. découpler)

1. a deconecta (I, 2).
2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate.

dezacupla

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. désaccoupler)

1. a desface din ansamblu; a separa.
2. a desface lucruri unite în perechi; a separa un cuplu, o pereche; a decupla.
3. (tehnică) a înlătura o legătură mecanică sau electrică între două elemente.

recupla

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (re1- + cupla)

1. (despre navele cosmice) a se cupla din nou.

acupla

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accoupler)

1. (tr.) a uni două lucruri împreună; a cupla.
2. (tr., refl.) (despre animale) a pune împreună masculul și femela astfel încât să se reproducă; a (se) împerechea.
3. (refl.) (despre oameni) a avea relații sexuale; (fig.; despre oameni) a forma un cuplu, o pereche.

acuplaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare să lucreze împreună; acuplare, cuplaj.
2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.

ambreia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. embrayer)

1. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mișcare.
2. (antonim) a debreia.

ambreiaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embrayage)

1. acțiunea de a ambreia; ambreiare, ambreiere.
2. organ de mașină care asigură o legătură temporară între doi arbori coaxiali, permițând și decuplarea în funcționare.
3. (antonime) debreiaj, debreiere.

autoheterodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autohétérodyne)

1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.

autooscilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autooscillation)

1. oscilație electrică, nedorită, care se produce în aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit între circuite.