Dictionar

Cuplaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couplage)

1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.

2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj.

3. program sportiv din două meciuri (de acelaşi fel) care se desfăşoară în continuare pe acelaşi teren.


Acuplaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare lucreze împreună; acuplare, cuplaj.

2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.


Acuplaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. accouplage)

1. acțiunea de cuplare, de a face două mecanisme, două motoare lucreze împreună; acuplare, cuplaj.

2. organ de mașină servind la stabilirea unei legături elastice sau la înmagazinarea unei energii mecanice.


Autooscilaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autooscillation)

1. oscilaţie electrică, nedorită, care se produce în aparatele electronice din cauza unui cuplaj parazit între circuite.


Cuplaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. couplage)

1. cuplare; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.

2. dispozitiv demontabil pentru legarea a două circuite electrice sau a două elemente ale unui sistem tehnic; acuplaj.

3. program sportiv din două meciuri (de acelaşi fel) care se desfăşoară în continuare pe acelaşi teren.


Neutraliza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. neutraliser)

1. tr. a face neutru, inofensiv; a zădărnici (o acțiune).

2. a compensa cuplajul dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric.

3. tr., refl. a (se) face neutru.

4. (lingv.) a determina, a suferi o neutralizare.


Neutralizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (neutraliza)

1. acțiunea de a (se) neutraliza și rezultatul ei; (înv.) neutralizație.

2. suprimare în anumite condiții a unei opoziții dintre două unități lingvistice.

3. regim internațional special la care este supus un teritoriu.

4. scoatere din acțiune, distrugere a unui obiectiv inamic.

5. (chimie) reacție chimică dintre un acid și o bază din care rezultă o soluție neutră (o sare).

6. (fizică) compensare a cuplajului dintre circuitul electric de intrare și cel de ieșire al unui amplificator electric; inserarea unui circuit într-un amplificator pentru a elimina oscilația parazită.

7. (imunologie) inactivarea agentului patogen de anticorpi.


Neutrodină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. neutrodyne)

1. (telec.) receptor amplificator compensat, destinat a micşora cuplajul capacitiv dintre circuitul de grilă şi cel anodic într-un tub electronic pentru a evita intrarea în oscilaţie.