Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courbure)
1. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii.
2. regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. actinotropisme)
1. îndreptare a plantelor către radiaţiile de lumină.
2. mişcare de curbură sub influenţa unor radiaţii unilaterale de lumină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astigmatisme)
1. defect al vederii datorat unor diferenţe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul să perceapă obiectele deformate.
2. defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. autonastie)
1. (bot.) curbură de creştere inegală a organelor vegetale datorată unor cauze interne.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. busqué)
1. care prezintă o curbură convexă; încovoiat, îndoit.
3. porți ~e = porți de ecluză care se închid formând un unghi opus curentului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cabriole)
1. tip de picioare ale unei mobile, în dublă curbură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cambrure)
1. arcuitură.
2. curbură a unei piese de lemn sau a centrului unei bolţi.
3. curbura dintre călcâi şi tars; bolta piciorului.