Rezultate secundare (Curea):
Parte de vorbire: s.
Origine: ( amer. bob skate)
1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluţiei improvizaţiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ceinturon)
1. centură făcută de obicei din piele de care se suspendă o sabie, un cuțit et cetera; (prin ext.) orice curea lată de piele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cest/o/-, cf. gr. kestos „centură”)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. compétition, lat. competitio)
1. luptă, rivalitate simultană între mai multe persoane sau grupuri de oameni care urmăresc același scop.
2. tip de eveniment în care mai multe persoane concurează pentru a câștiga; concurs, întrecere (sportivă).
3. (biol.) concurență existentă între indivizi din aceeași specie sau indivizi din specii diferite pentru a monopoliza resursele unui anumit mediu; luptă pentru existență.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. diagonal, lat. diagonalis)
1. adj. ca o diagonală; oblic.
2. s. n. (text) împletitură de fire care prezintă în ţesătură linii paralele oblice.
3. s. f. segment de dreaptă care uneşte două vârfuri opuse ale unui poligon sau ale unui poliedru.
4. în ~ = de-a curmezişul.
5. (mil.) curea purtată de-a curmezişul pieptului.
6. bară, grindă etc. pusă în curmeziş.
7. linie de cale ferată care întretaie oblic mai multe linii paralele ale unei staţii.