curenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (curent)

1. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoție prin curent electric.
2. refl. (despre ființe) a atinge un curent electric.

concurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. concurrence)

1. rivalitate între industriași sau comercianți pentru acapararea pieței, pentru obținerea unor profituri cât mai mari etc.
2. întrecere, luptă pentru întâietate.
3. (biol.) relație interspecifică antagonistă în care două specii animale sau vegetale „luptă” pentru aceleași resurse de mediu.
4. (mat.) proprietate a două ori mai multe drepte sau curbe de a avea un punct comun.
5. punct de ~ = punct de intersecție a dreptelor concurente.

coocurență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (co- + ocurență, cf. fr. cooccurrence)

1. ocurență simultană, în timp sau în spațiu, a două sau mai multe elemente, lucruri etc.
2. (lingvistică) apariția simultană a unităților lingvistice (cuvinte, fraze, intonații etc.) în același discurs.

intercurență

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (cf. fr. intercurrence)

1. alternanță sau variație.

ocurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., /2/ engl. occurrence)

1. apariție, circumstanță întâmplătoare.
2. (lingv.) prezența unui cuvânt într-un text.
3. fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ.

recurență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. récurrence)

1. însușirea de a fi recurent; repetiție, revenire, reîntoarcere.
2. reacție a unui fapt asupra cauzei lui, a unei idei asupra faptului la care se referă.
3. (log.) raționament prin ~ = demonstrație prin inducție completă, putând enumera toate cazurile cuprinse în clasa despre care se conchide; (mat.) formulă de ~ = formulă care exprimă orice termen dintr-un șir, în funcție de termenii precedenți.
4. expunere a unei idei muzicale într-o succesiune riguroasă a sunetelor, de la ultimul la primul sunet.
5. fază de avansare a unui ghețar aflat într-o perioadă generală de recul.

transcurență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (transcurent + -enţă)

1. complicație care apare pe neașteptate în cursul unei boli.

algopareunie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algoparéunie)

1. (med.) durere genitală persistentă sau recurentă care apare în timpul sau după un raport sexual; copulație dureroasă.

arhaizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. archaïsant)

1. care aparține sau tinde să aparțină mijloacelor de exprimare din trecut; cu aspect voit arhaic.
2. califică stilul unui text, unui discurs et cetera, care se remarcă prin utilizarea recurentă a formelor vechi și arhaismelor.

braț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. brace, fr. bras)

1. (mar.) manevră curentă care servește la brațarea vergilor.
2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină.
3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe.

bulină 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bouline)

1. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate.

cargabas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cargue basse)

1. (mar.) manevră curentă de strângere a velelor.

catalog

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catalogue, lat. catalogus)

1. caiet, listă, registru care conține o înșirare metodică de nume de persoane, titluri de lucrări, obiecte etc.
2. document școlar de evidență curentă a notelor și frecvenței elevilor.
3. broșură de reclamă, listă (ilustrată) a mărfurilor, a obiectelor destinate vânzării.