Rezultate principale (Curiozitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curiosité, lat. curiositas)
1. dorinţa de a cunoaşte ceva nou sau neobişnuit.
2. indiscreţie.
3. caracterul ciudat al unui lucru, al unei fiinţe; raritate, ciudăţenie.
Rezultate secundare (Curiozitate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incuriosité)
1. lipsă de curiozitate, de interes.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)
1. a trage, a duce la (către) sine.
2. a determina (pe cineva) să facă ceva.
3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.
4. a avea drept consecinţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)
1. care manifestă curiozitate; indiscret.
2. care stârneşte curiozitate; ciudat, neobişnuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incuriosité)
1. lipsă de curiozitate, de interes.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)
1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar.
2. ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig.
3. dobândă.
4. daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu.
5. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege.
6. simpatie, înclinare față de cineva.
7. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intriguer, it. intrigare)
1. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.
2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intrigant)
1. (persoană) care folosește intriga pentru a-și atinge scopurile.
2. adj. care stârnește curiozitatea.