Dictionar

Rezultate principale (Curiozitate):

Curiozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. curiosité, lat. curiositas)

1. dorinţa de a cunoaşte ceva nou sau neobişnuit.

2. indiscreţie.

3. caracterul ciudat al unui lucru, al unei fiinţe; raritate, ciudăţenie.


Rezultate secundare (Curiozitate):

Incuriozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incuriosité)

1. lipsă de curiozitate, de interes.


Atrage

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. attirer)

1. a trage, a duce la (către) sine.

2. a determina (pe cineva) facă ceva.

3. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes.

4. a avea drept consecinţă.


Curios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. curieux, lat. curiosus, it. curioso)

1. care manifestă curiozitate; indiscret.

2. care stârneşte curiozitate; ciudat, neobişnuit.


Incuriozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. incuriosité)

1. lipsă de curiozitate, de interes.


Interes

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

1. preocupare de a obține ceea ce este folositor, agreabil, necesar.

2. ceea ce este util, important, care convine; folos, câștig.

3. dobândă.

4. daune ~e = despăgubire bănească pentru un prejudiciu.

5. (psih.) orientare activă și durabilă a cuiva spre anumite lucruri, dorință de a le cunoaște și înțelege.

6. simpatie, înclinare față de cineva.

7. plăcere provocată de ceva care ne atrage atenția, ne stârnește curiozitatea etc.; atracție.


Intriga

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intriguer, it. intrigare)

1. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria.

2. intr. a face intrigi; a unelti, a complota.


Intrigant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. intrigant)

1. (persoană) care folosește intriga pentru a-și atinge scopurile.

2. adj. care stârnește curiozitatea.