Parte de vorbire: adj.
Origine: (curtenie + -tor)
1. politicos, amabil (faţă de femei).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. empressé)
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. attention, lat. attentio)
1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea şi concentrarea conştiinţei într-o anumită direcţie.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. camarilla)
1. clică de curteni care influenţează, din interes personal, hotărârile unui suveran.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. civilité, lat. civilitas)
1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie; curtenie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (curtean + -esc)
1. care se referă la curte sau la curteni; care provine de la curte sau de la curteni.
2. (despre poezia erotică a Evului Mediu şi a Renaşterii) care exprimă un adevărat cult pentru femeie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtoisie)
1. politeţe; amabilitate, etichetă, curtenie.