Dictionar

curtenitor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (curtenie + -tor)

1. politicos, amabil (față de femei).
 

ampresat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. empressé)

1. care este zelos.
2. care caută să fie bine văzut de o altă persoană; atent, amabil, prevenitor, curtenitor.
3. (antonime) indiferent, neglijent.
 

atenție

Parte de vorbire:  s., interj.  
Etimologie: (fr. attention, lat. attentio)

1. s. f. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție.
2. interes, preocupare, grijă.
3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate.
4. a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor.
5. dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii.
6. interj. fii atent! bagă de seamă!
 

civilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. civilité, lat. civilitas)

1. ansamblu de comportamente legate de politețe.
2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversație; curtenie.
3. (înv.) civilizație.
4. (anton.) incivilitate.
 

galant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. galant, it. galante)

1. curtenitor, politicos cu femeile; (p. ext.) manierat, delicat, amabil.
2. literatură ~ă = literatură care cultivă cu precădere intriga amoroasă; aventură ~ă = aventură amoroasă.
3. darnic, generos, mărinimos.
4. stil ~ = stilul liber al muzicii pentru clavecin sau pian, înclinat spre efecte facile.
 

gentil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)

1. amabil, politicos, curtenitor.