Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. courtier)
1. persoană a cărei profesie constă în mijlocirea contactului dintre vânzători și cumpărători, rezultând astfel o activitate de brokeraj, pentru încheierea tranzacțiilor bursiere sau comerciale; broker.
2. (prin ext.) persoană care acționează ca intermediar într-o tranzacție.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. broker)
1. agent de bursă care mijloceşte încheierea contractelor comerciale între vânzător şi cumpărător sau a unor servicii; curtier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. courtage)
1. ocupaţie de curtier; brokeraj.
2. scăzământ făcut sub formă de plată cuvenită curtierilor, pentru tranzacţiile şi operaţiile încheiate prin mijlocirea lor.