burducuță

Parte de vorbire:  adj. fem. (regional)  
Etimologie: (burduh + -uță)

1. care este puțin bombată.

cordicuță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cordică + -uță)

1. panglică îngustă care servește ca ornament (legată în păr, la gât, la pălărie etc.); cordea, cordeluță.

cuscută

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuscute, lat. cuscuta)

1. plantă parazită cu tulpina filiformă, subţire, fără clorofilă, pe trifoi şi pe lucernă; torţel.

cută; pliu; încreţitură; zbârcitură

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT ruga; plica
2. FR ride; pli
3. EN wrinkle; fold; plait
4. DE Runzel; Falte
5. RU морщинкa; склaдкa
6. HU ránc; redő; gyűrődés

cutană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cutane)

1. (geol.) depunere fină de material care umple golurile sau acoperă cu o pojghiţă subţire feţele elementelor solului; peliculă.
2. modificare a structurii materialului din sol.

cutanat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cutané)

1. referitor la piele; cutaneu; (despre tratamente medicale) care se aplică pe piele.

abil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. habile, lat. habilis)

1. care are multă pricepere manuală; îndemânatic.
2. care execută (ceva) cu pricepere și competență; dibaci, priceput.
3. (fig.) care dă dovadă de viclenie și ingeniozitate; care este descurcăreț, șmecher.
4. (jur.) care îndeplinește condițiile cerute de lege pentru a exercita un anumit drept.
5. (antonime) inabil, neîndemânatic, nepriceput, stângaci.

acces

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.
2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.
3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.
4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.

accesa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (engl. access)

1. (inform.) a avea acces, a intra într-o reţea, într-un program.
2. a obţine o instrucţiune din memorie, pentru a o executa.

achinezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.

acompaniator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. accompagnateur)

1. cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale.

acordant, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Akkordant)

1. persoană care execută lucrări în acord; lucrător contractual.