Rezultate secundare (Cutremur):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cutremura + -(ă)tură)
1. zguduire din cauza unui cutremur; cutremurare.
2. (fig.) înfiorare, tresărire; (prin ext.) înspăimântare, îngrozire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)
1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.
2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.
3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aséismique)
1. (seismologie) lipsit de fenomene seismice; care este lipsit de cutremure.
2. (seismologie) califică mișcarea de alunecare a faliei care nu produce niciun șoc seismic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)
1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influenţa unor fenomene interne şi de scurtă durată (cutremure, erupţii vulcanice etc.).
2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială; calamitate, dezastru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicentre)
1. regiune de pe suprafaţa Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. haruspice, lat. haruspex, -icis)
1. (ant.) preot la etrusci care prezicea viitorul după măruntaiele jertfelor şi pe baza observării fenomenelor naturii; (prin ext.) ghicitor.
2. (Roma antică) divinație după anumite semne (trăsnete, cutremure etc.) sau după aspectul măruntaielor animalelor animalelor sacrificate.; extispiciu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypocentre)
1. loc din interiorul scoarţei terestre de unde se propagă spre suprafaţă undele unui cutremur.