Dictionar

Rezultate secundare (Cutremur):

Cutremurătură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cutremura + -(ă)tură)

1. zguduire din cauza unui cutremur; cutremurare.

2. (fig.) înfiorare, tresărire; (prin ext.) înspăimântare, îngrozire.


Anticentru

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anticentre)

1. (geol.) loc de pe suprafața Pământului diametral opus epicentrului unui cutremur.

2. (matematică) ~l unui patrulater inscriptibil = punctul de intersecție al perpendicularelor duse din mijlocul fiecărei laturi ale patrulaterului pe latura opusă; punctul lui Mathot.

3. (matematică) ~ al tetraedrului = simetricul centrului sferei circumscrise față de centrul de greutate al tetraedrului.


Aseismic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aséismique)

1. (seismologie) lipsit de fenomene seismice; care este lipsit de cutremure.

2. (seismologie) califică mișcarea de alunecare a faliei care nu produce niciun șoc seismic.


Cataclism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataclysme, gr. kataklysmos)

1. schimbare violentă, bruscă în natură sub influenţa unor fenomene interne şi de scurtă durată (cutremure, erupţii vulcanice etc.).

2. (fig.) răsturnare bruscă, distrugătoare, în viaţa socială; calamitate, dezastru.


Epicentru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épicentre)

1. regiune de pe suprafaţa Pământului deasupra focarului, centrului unui cutremur sau al unei explozii nucleare.


Haruspiciu

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. haruspice, lat. haruspex, -icis)

1. (ant.) preot la etrusci care prezicea viitorul după măruntaiele jertfelor şi pe baza observării fenomenelor naturii; (prin ext.) ghicitor.

2. (Roma antică) divinație după anumite semne (trăsnete, cutremure etc.) sau după aspectul măruntaielor animalelor animalelor sacrificate.; extispiciu.


Hipocentru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. hypocentre)

1. loc din interiorul scoarţei terestre de unde se propagă spre suprafaţă undele unui cutremur.