Dictionar

crescendo

Parte de vorbire:  I. adv., II. s.n. (pl. -uri)  
Etimologie: (it. crescendo)

1. I. (muz.) didascalie care indică creșterea treptată a intensității de la un sunet la altul într-un pasaj muzical; crescând.
2. (antonime) decrescendo, descrescendo, diminuendo.
3. II. creștere progresivă a intensității sunetelor; parte a unei compoziții muzicale care se cântă în acest tempo.
 

decrescendo

Parte de vorbire:  adv., s.n.  
Etimologie: (it. decrescendo)

1. I. (muz.) didascalie care indică o execuție caracterizată prin estomparea treptată a sunetului; diminuendo.
2. (antonim) crescendo.
3. II. scădere progresivă a intensității sunetelor; parte a unei compoziții muzicale care se cântă în acest mod.
 

diminuendo

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. diminuendo)

1. (muz.) didascalie muzicală care indică scăderea treptată a intensității sunetului în execuția unei piese muzicale; diminuând, decrescendo.
2. (antonim) crescendo.
 

magistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. magister)

1. profesor (în raport cu elevii lui); dascăl.
2. maestru.
 

pisălție

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (psalt + -ie)

1. ocupație de psalt (dascăl de biserică).
 

didascal, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f. (învechit)  
Etimologie: (grec. διδάσκαλος, didáskalos „profesor, maestru”)

1. (istorie religioasă) teolog însărcinat cu educația catehumenilor.
2. persoană (cu calificare specială) angajată a bisericii, care preda într-o școală elementară; dascăl.