desert

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dessert)

1. fel de mâncare care se servește la sfârșitul mesei, din fructe, prăjituri etc.; momentul servirii lui.

deșert, -artă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. desertum, fr. désert)

1. s. n. (spațiu) gol; pustiu.
2. (regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară.
3. adj. (fig.) fără temei.
4. în ~ = zadarnic.

deșertic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. désertique)

1. care aparține deșertului; de deșert.

deșerticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. déserticole)

1. (despre plante, animale) care crește, trăiește în regiuni deșertice, aride; eremofil.

deșertifica

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (din deșertificare, cf. fr. désertifier)

1. a se transforma în deșert, în zonă aridă.
2. a deveni deșert sub acțiunea factorilor climatici sau umani.
3. (fig.) a se depopula.

deșertificare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. désertification)

1. acțiunea de a se deșertifica; rezultat al acestei acțiuni.
2. transformare a unei regiuni în deșert.
3. reducerea treptată a prezenței umane într-un loc dat.

desertiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. déssertir)

1. a desface două piese sertizate.
2. a scoate din montură (o piatră prețioasă).

alveolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alvéole)

1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuță construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat.
7. scobitură creată la suprafața unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.

antilocapră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. antilocapra)

1. antilopă americană în preriile și deșerturile din vestul Americii de Nord.

arenizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. arénisation)

1. transformare în nisip a rocilor cristaline; transformarea solului în nisip; deșertificare.

barcană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barkhane)

1. dună mobilă de nisip, în formă de semilună, perpendiculară pe direcția vântului, în deșerturi.

bolson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. bolson)

1. regiune joasă a unui deșert montan, cu roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos.

boșiman, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. boschiman)

1. adj., s.m.f. (băștinaș) dintr-o populație negridă din sudul Africii (deșertul Kalahari).
2. (s. f.) limbă vorbită de boșimani.