Parte de vorbire: vb.
Origine: (engl. destabilize)
1. tr., refl. a face să-şi piardă, a-şi pierde stabilitatea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (destabiliza + -tor)
1. care destabilizează; destabilizant.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déstaliniser)
1. a lua măsuri de înlăturare a cultului lui Stalin.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (des- + țăran)
1. ieșire din categoria de țăran.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deștept + -ăciune)
1. facultatea de a înțelege ușor și profund fenomenele, lucrurile; însușirea de a fi deștept; inteligență.
2. (adesea ironic) faptă sau vorbă de om deștept.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (deștepta)
1. faptul de a (se) deștepta; deșteptat.
2. moment când se trezește cineva din somn sau când își întrerupe somnul; trezire, sculare.
3. semnal (din goarnă, din trompetă etc.) care anunță deșteptarea în cazărmi, internate etc.
4. (fig.) ieșire dintr-o stare de inerție, de indiferență; trezire din amorțeală, reverie etc.
5. (fig.) revenire la viață; dezmorțire, trezire la viață.
7. (antonime) adormire, culcare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattoir)
1. construcţie unde se sacrifică animalele destinate consumului populaţiei.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abortif, lat. abortivus)
1. I. produs înainte de vreme; prematur.
3. (bot.) oprit în dezvoltare sau lipsind complet.
4. II. produs destinat a provoca avortul.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)
1. adj. care accelerează.
2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.
3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.
4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.
5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)
1. parte accesorie destinată a susţine melodia principală a unui cântec sau instrument.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrotère, gr. akroterion)
1. soclu la fiecare dintre extremităţile unui fronton destinat a susţine statui sau alte ornamente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adapteur)
1. mic dispozitiv pentru adaptarea unui aparat electric.
2. dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanţei focale a obiectivului.