Rezultate secundare (Dea):
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tc. beyzade)
1. (în trecut) fiu de domn; principe.
2. (astăzi, depr.) fiu de oameni avuți care irosește banii primiți sau moșteniți de la părinți.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. dead-heat)
1. clasament la egalitate a doi concurenţi care ajung în acelaşi timp la linia de sosire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. deadline)
1. dată la care sau înainte de care trebuie finalizat ceva; termen-limită.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. deadweight)
1. capacitate maximă de încărcare a unei nave comerciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. deadwood)
1. legătură la proră şi la pupă între etravă şi, respectiv, etambou şi chilă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)
1. (tr., intr., refl.) a (se) îndepărta de la direcția inițială sau normală.
2. (fig.) a (se) îndepărta de la o normă fixată, de la o linie de conduită, de gândire etc.
3. (refl.) (despre fenomene ale naturii, calamități, nenorociri) a se produce pe neașteptate (cu forță).
4. (refl.) a se năpusti (asupra).
5. (refl.) a se opri în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial).
6. (refl., intr.) a-i veni ideea, a-i trece prin minte; a i se năzări.
7. (tr.) a întrista, a deprima, a descuraja.
8. (tr.) a doborî, a culca la pământ.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abstractif)
1. care se formează prin abstracţie.
2. care servește la exprimarea abstracțiilor.
3. (caracterologie) care este capabil să gândească abstract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. académisme)
1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii.
2. manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional.
3. fel de a se comporta academic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)
1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. achloropsie)
1. (med.) formă de daltonism constând în incapacitatea de a vedea verdele, a doua culoare de bază; deuteranopie.