Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. collinaire)
1. cu coline, deluros, cu pante domoale.
2. (despre râuri) rezultat din pâraie, care şiroieşte de pe clinul dealurilor.
3. (despre plante) care creşte pe coline.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. familial, it. famiglia, fr. familie)
1. formă istorică de comunitate umană, grup de oameni legați prin consangvinitate și înrudire; (spec.) grup social având la bază căsătoria, alcătuit din soți și copii.
2. totalitatea persoanelor care descind dintr-un strămoș comun; neam, descendență.
3. dinastie.
4. (la romani) totalitatea celor care se aflau în aceeași casă sub autoritatea unui „pater familias”, șef juridic al casei (copii, rude, sclavi, animale, lucruri).
5. (fig.) grup de oameni strâns unit, legat prin interese și idealuri comune.
6. ~ lexicală = serie de cuvinte înrudite, prin derivare, compunere sau prin schimbarea valorii gramaticale de la același cuvânt de bază.
7. grup de limbi cu trăsături comune care provin din aceeași limbă inițială.
8. diviziune a ordinului, mai mare decât genul.
9. grup de plante, animale, elemente sau combinații chimice cu trăsături comune.
10. ~ de albine = totalitatea albinelor dintr-un stup.
11. ~ radioactivă = ansamblul format dintr-un element radioactiv inițial și din toate elementele rezultate din acesta prin dezintegrări succesive.
12. (mat.) mulțime de drepte, curbe sau suprafețe care au o caracteristică intrinsecă comună, ecuațiile lor conținând un parametru real.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (intra- + colinar)
1. între coline; înconjurat de dealuri şi coline.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. motto, germ. Motto)
1. citat care se pune înaintea unei scrieri, a unui capitol etc. spre a reda ideea principală sau tendința autorului.
2. propoziție scurtă sau o expresie aleasă ca reprezentând credințele sau idealurile unui individ, grup etc.
3. frază care se repetă pe parcursul unei opere muzicale și are o anumită semnificație simbolică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. plateau)
1. șes în regiunea înaltă a dealurilor sau a munților; podiș.
2. ~ continental = porțiune de teritoriu sub mare, în continuarea solului, până la adâncimea de 200 m.
3. câmp de instrucție și exerciții militare.
4. suprafață (netedă) pe o porțiune mai înălțată a unei formații anatomice.
5. incintă a unui studio cinematografic pentru turnarea filmelor.
6. piesă metalică plană pe care se fixează piese pentru prelucrare.
7. farfurie, tavă mare pentru servit mâncăruri și prăjituri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. torrent, lat. torrens)
1. curs de apă temporar pe pantele repezi și neregulate ale munților și dealurilor, cu debit variabil, care curge impetuos peste creste, în urma ploilor mari sau după topirea bruscă a zăpezilor.
2. formă de relief care ia naștere ca urmare a acțiunii apelor torențiale.