decădea

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după it. decadere)

1. a cădea, a ajunge într-o stare inferioară, a ajunge rău; a-și pierde puterile, a fi în declin, a da îndărăt.
2. a se deprava.
3. (jur.) a ~ din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități.

declasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déclasser)

1. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară.
2. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important.

declina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. décliner, lat. declinare)

1. tr. a trece un substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol prin toate cazurile gramaticale.
2. a respinge, a refuza, a contesta, a nu-și asuma o sarcină, o funcție etc.
3. a-și ~ competența = a nu-și recunoaște competența (autoritatea, capacitatea de a se pronunța într-o problemă); a-și ~ orice răspundere = a nu-și asuma răspunderea.
4. a nu recunoaște, a nu admite ceva.
5. a-și ~ numele, calitatea = a-și spune numele, calitatea; a se prezenta.
6. intr. (despre aștri) a coborî către asfințit, a apune.
7. (fig.) a decădea, a fi în declin; a-și pierde vigoarea, importanța.

degenera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégénérer, lat. degenerare)

1. a se depărta de tipul primar, pierzând din calități, din valoare.
2. (fig.) a se schimba în rău; a se degrada, a decădea.

degrada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégrader, it. degradare)

1. tr. a înjosi.
2. a strica.
3. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.
5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza.

degringola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégringoler)

1. (rar) a se rostogoli, a se prăvăli.
2. (fam.) a decădea treptat, a se prăbuși.

descompune

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. décomposer)

1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.
2. refl. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera.
3. (fig.) a se destrăma.
4. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa.