Dictionar

Decădere

Parte de vorbire: s.
Origine: (decădea)

1. declin, regres; degradare morală; depravare.


Agonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.

2. (fig.) decădere, declin.


Crapulos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. crapuleux)

1. care este în decădere, în mizerie morală; viciat, vicios.

2. hoţesc, tâlhăresc.


Crepuscul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crépuscule, lat. crepusculum)

1. lumină difuză care se răspândeşte după apusul Soarelui sau înainte de răsăritul lui.

2. (fig.) declin, decădere, sfârşit.


Deboşă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. débauche)

1. exces, abuz de mâncare şi de băutură.

2. decădere a moravurilor.


Decadenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décadence, lat. decadentia)

1. decădere, declin, regres.

2. corupţie, degradare morală, depravare.


Declin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déclin)

1. coborâre către asfinţit a unui astru.

2. (fig.) decădere (a unei fiinţe, a unui popor, a unei civilizaţii); decadenţă, regres.